Anca Gilca's Blog

Invata formele si cauta ceea ce nu are forma

Diagnostic: workaholic 22/12/2011

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 09:27
Tags: ,

Discutiile la telefon rare, dar lungi sunt bune si sanatoase. Am realizat asta ieri pentru ca am purtat o conversatie cu o colega din Bucuresti si amandoua ne-am dat seama ca purtam acelasi diagnostic si avem aceleasi temeri.

Da, sunt workaholic si pana mai ieri credeam ca e foarte bine sa fii asa, sa iti doresti mereu sa ai ceva de lucru, sa fii implicat, sa urmaresti mereu o crestere profesionala, sa iti placa atat de mult ceea ce lucrezi incat nu vezi cum trece timpul.

Ieri am realizat ca mi-e teama de doua lucruri: ca nu voi putea scapa de acest diagnostic prea curand si ca atunci cand “ma voi vindeca” imi va fi frica de viata sociala. Sa explic altfel: un workaholic este o persoana addicted to work si mai mereu amana sau refuza iesirile in oras, cafelele cu prietenii, nu poate sa raspunda la telefon atunci cand il suna un prieten si a ajuns sa prefere sa comunice prin smsuri si e-mail. Un workaholic nu prea doarme pentru ca mereu isi ia asupra lui un volum de munca mai mare decat poate duce – ca incadrare in timp – si se vede pus (chiar de el) in situatia in care bea mai multa cafea decat ar avea voie si doarme mai putin decat trebuie.

Urmeaza partea de constientizare – isi da seama ca e workaholic, dar nu poate sa renunte la acest stil de viata. Se tot gandeste: daca renunt e foarte posibil sa ma plictisesc teribil si sa ma simt inutil; daca renunt e posibil sa nu mai am cu cine sa imi petrec timpul pentru ca toti prietenii mei stiu ca sunt ocupat si oricum nu prea ma suna sa ma invite in oras, ei sunt obisnuiti cu refuzul meu clasic : “Nu pot, trebuie sa lucrez!”.

Munca e un drog care imi place la nebunie, sunt dependenta de munca. Diagnosticul meu este, poate, asemanator cu al tau: workaholic. Desi constientizez dezavantajele pe termen lung ale acestei dependente imi place sa cred ca voi sti cand sa pun punct. In acel moment, promit sa imi sun toti prietenii si sa le reamintesc ca am revenit full-time in peisajul social!

P.S: Piesa e pentru ca imi place…si atat!

Advertisement
 

De-as mai fi elev… 11/12/2011

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 22:39
Tags: , , , ,

Toamna aceasta am avut iar ocazia sa vizitez licee din tara si sa stau de vorba cu elevi. Mare mi-a fost bucuria sa descopar elevi care se implicau in activitati extrascolare si care, pe alocuri, stiau mai bine decat mine informatii despre studii in strainatate.

E o problema totusi. Acesti elevi care stiu ce vor sa faca imediat dupa liceu sunt foarte putin, poate chiar prea putini. Cei mai multi elevi aleg sa ramana in zona de confort si sa nu prea miste doua degetele pentru un viitor profesional frumos. Uneori mai indraznesc si le mai dau sfaturi (ei ar zice ca le tin teorie) desi stiu ca multi dau ochii peste cap si doar 2 – 3 chiar baga la capusor ce le spun.

Daca as mai fi elev inca o data as repeta tot ce am facut in liceu pentru ca viata mea de licean a fost superba datorita activitatilor extrascolare. Mai mult, as face cateva lucruri in plus, lucruri care poate acum imi aduc unele regrete ca nu le-am facut la timpul potrivit.

Dragi elevi de liceu, nu stiu cum vedeti voi viata perfecta pe durata celor 4 ani insa va spun ca ar trebui/ar fi bine sa:

– invatati cate putin chiar si la obiectele care nu va plac – unele medii nu banuiti ca va vor fi de folos sau va vor incurca pe viitor

– fiti in relatii foarte bune cu profii – in clasa a 12 a e posibil sa aveti nevoie de scrisori de recomandare

– invatati foarte bine limbi straine! – daca nu inveti in liceu engleza/franceza sunt sanse foarte slabe sa inveti in timpul facultatii si, in ziua de azi, fara cel putin o limba straina stiuta foarte bine nu prea reusesti sa faci o treaba frumoasa cu profesia ta

– faceti voluntariat – alegeti sa fiti voluntari in fundatia/asociatia care va reprezinta (protectia animalelor, ecologie, educatie sexuala etc) si fiti printre cei mai buni. Veti avea foarte multi prieteni, veti fi populari si va veti dezvolta abilitatile intr-un an cat altii in 4

– descoperiti ce hobby aveti – dupa ce l-ati descoperit incercati sa investiti tot mai mult in voi. Spre exemplu, se poate sa descoperiti cu placere ca sunteti pasionati de fotografie, carting sau dansuri. Urmatorul pas este sa va antrenati si sa va inscrieti in diverse concursuri care va vor motiva si va vor face sa deveniti foarte buni.

– va distrati – daca toate punctele de mai sus vor fi atinse de voi atunci sunteti oamenii care se vor simti impliniti cand se vor distra.

Cum sa nu te simti implinit cand stii ca parintii sunt linistiti si multumiti ca tu inveti, faci si altceva pe langa scoala, profesorii te lauda peste tot si sunt mandri de tine, mai toti colegii te cunosc si ar vrea sa fie ca tine?

Da, trebuie sa investesti timp, energie si rabdare in ceea ce am punctat in randurile anterioare, insa rezultatele si roadele muncii voastre ca si liceeni responsabili vor fi de nepretuit cand veti deveni studenti (in Romania sau in strainatate) si veti dori sa aveti si un job part-time.

 

Life is simple. Life is short. Do what you love! 27/08/2011

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 08:44
Tags: , ,

Nu am mai scris de ceva timp cateva randuri cu mult mult optimism(asa cum imi place mie mai mult si cum enerveaza la fel de mult pe altii).

Simona Ilascu m-a facut sa spun de dimineata “Asa da!” si o voi incorona astazi cu titlul “Omul cu fraza zilei”.

Sa ii dam ascultare ca mare dreptate are! Si e optimista rau – asa cum imi place mie mult tare!

 

Optimist incurabil 18/05/2011

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 09:20
Tags: , , ,

Cand era frig si iarna nu mai pleca de langa noi ne plangeam ca nu avem chef de nimic pe asa un frig. Acum ca a venit caldura ne plangem ca nu avem chef de nimic pe asa o caldura.Ufff!

Mai cu spor, mai cu chef de lucru si cu mai multa apreciere pentru ceea ce am in jurul meu va salut si va doresc zile frumoase, cu succes si multumiri!

Da, asa este! Imi reintru in “mana optimistului incurabil”! Despre “De ce sa fii optimist” discutam in alt post, cat de curand!

 

2011, we are coming! 05/01/2011

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 22:39

Ingrijeste-te de gandurile tale – ele devin vorbe!
Ingrijeste-te de vorbele tale – ele devin actiuni!
Ingrijeste-te de actiunile tale – ele devin obiceiuri!
Ingrijeste-te de obiceiurile tale – ele devin caracter!
Ingrijeste-te de caracterul tau – el devine destin!

Va doresc un 2011 cu impliniri, oameni dragi alaturi si zambete!

 

Cum trece timpul… 18/05/2010

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 17:46
Tags: , ,

Activitatea din saptamana aceasta ma face sa realizez tot mai mult ca mai am putin pana voi arunca toga de absolvent cu entuziasm. Bine, acum nu stiu daca sunt chiar atat de entuziasmata avand in vedere situatia financiara in care se afla tara noastra.

Revenind la aceasta saptamana, imi dau seama ca nu stiu cand a trecut timpul pe langa mine! Parca mai ieri intrebam nedumerita pe strazile Iasului :” Ma scuzati, stiti cumva unde este corpul D al Universitatii Al. I. Cuza?”. Acum, pe de o parte, nu stiu cum sa mai scriu cate ceva la licenta, ma gandesc ca nu stiu ce voi face sigur dupa acest examen. Pe de alta parte, imi spun mie ca prea repede s-a scurs timpul, nu am apucat sa imi cunosc bine toti colegii, cu unii am legat prietenii insa pe altii i- am pierdut, ba chiar nici poze nu am prea multe cu cei care mi-au fost colegi de grupa timp de trei ani.
Am cunoscut si oameni minunati, am legat prietenii si am descoperit posibilitati de dezvoltare profesionala. Totusi simt ca nu vreau sa se termine, simt ca am ratat multe lucruri pe care le-as schimba macar putin daca as putea da timpul inapoi. Simt ca mai vreau macar un an de  facultate si vreo doi ani de liceu.
Ciudate aceste ganduri ale mele daca ma gandesc ca atunci cand eram in liceu asteptam cu nerabdare studentia, in sesiunea din ianuarie a acestui an imi doream cu ardoare sa am treizeci de ani( casatorita si cu doi copii) iar acum vreau sa se opreasca timpul…

(material publicat in revista IasulMonden- Coltul cu ganduri)

 

Cel mai bun prieten… 06/05/2010

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 06:55

Nu, nu am sa scriu despre o dezamagire sau despre prietenul meu cel mai bun care, poate, a uitat de mine. Ci am sa scriu despre viitorul meu prieten cel mai bun! In curand voi avea pisica si sunt extrem  de bucuroasa! Inca nu am ales numele insa oscilez intre Mika si Hope. Poate ma ajutati voi sa aleg un nume potrivit pentru pisica mea. De cum am inceput sa imprastii vestea ca voi avea pisica am si inceput sa primesc replici de genul  : Stii cat te costa sa intretii o pisica lunar?  Nu ai ce face cu banii? Stii cat par lasa? Stii tu ce mofturoase sunt pisicile? Stii ca pot deveni periculoase daca nu le convine ceva?

OK! Nu m-am speriat si nici nu am dat inapoi de la ideea de a avea pisica! Nu vi se pare ciudat ca 90% dintre oamenii din jurul meu au zis ca sunt nebuna si mai bine imi gasesc alta ocupatie? Nu ne place scoala, jobul, salariul, criza, seful, un prof, licenta, un prieten( sau poate chiar nici unul!), un coleg, o emisiune la televizor, un fel de pizza. De ce sa nu ne placa un animal de casa? Fie ca este  peste, hamster, caine, pisica, papagal- ce rau poate sa ne faca daca stim sa il ingrijim si ii aratam iubire?

Majoritatea a devenit pesimista si chiar si cand e vorba de un animal de casa se vad, pentru prima data, dezavantajele. Sa nu uitam ca animalul de casa ne face sa fim protagonistii unor experiente unice, amuzante, de neuitat. Cu mare placere vom povesti :”Vaiii! Sa vezi ce mi-a facut pisica azi! Dupa ce am imbodobit pomul de Craciun, ea s-a urcat in varf si a cazut cu tot cu bradul artificial! Era asa o draguta!”. Apoi, nu putine sunt persoanele care mi-au spus ca animalele stiu cand nu te simti bine si au grija de tine, in felul lor. Cand ajungi acasa, obosit si suparat, un cocker sau o pisica iti poate face ziua putin mai frumoasa! Ajungi sa crezi, uneori, ca pisoiul sau catelul tau se poarta si te intelege ca un om!

Iubitorii si detinatorii de animale de casa stiu despre ce vorbesc. Animalele sunt, intradevar, prietenul de nadejde. Pe un animalut de casa nu il intereseaza daca esti bogat sau sarac, daca ai masina sau nu, daca esti aratos sau nu, daca esti in trend sau nu. Ele ofera iubire neconditionat, ele te plac asa cum esti!

Pe final, va recomand un film in care veti descoperi frumusetea adusa zi de zi de un catel…mai neastamparat, ce-i drept! Me and Marley este comedia in care facem cunostinta cu labradorul obraznic si amuzant, Marley.

(material publicat in revista IasulMonden)


 

Muzica pentru noi 29/03/2010

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 23:11

Ascultam muzica atunci cand vrem sa ne distram, sa dansam, sa eliminam energiile negative. Ascultam muzica atunci cand plangem, suferim, iubim. Avem momente in care ascultam piese de calitate dar trebuie sa recunoastem ca avem momente in care ascultam si piese care nu au nicio noima insa ne induc o stare de bine.

Nu simtiti ca se pierde calitatea muzicii? Tot mai putini tineri asculta acea muzica veche, tot mai putini sunt interesati sa o descopere si sa „simta mesajul”. Ne putem gandi si la muzica de azi, cine nu stie cine e Akon? Insa cine ar putea sa recunoasca o piesa a celor de la The Fray dupa primele acorduri?

(more…)

 

Doar intrebari… 24/03/2010

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 09:28

Saptamana aceasta ma tot gandeam ce subiect sa abordez pentru articol, despre ce sa scriu pentru a putea vorbi cu voi astfel incat sa nu mai fiu eu cea care viseaza continuu la o viata frumoasa. Observ ca avem cu totii intrebari cu privire la viitor, job, bani, relatii, sanatate. Ohoo…nu se opresc nicicand intrebarile!

Va mai fi criza? Vom avea job dupa ce dam licenta? Inca nu am scris nimic la licenta, mai am timp? Vom reusi sa avem casa noastra? Facem nunta anul acesta sau mai bine asteptam sa treaca criza? Ma tot cert cu el de cand avem probleme cu banii, oare vom depasi cu bine aceste momente? Oare ar fi bine sa vand masina? Creste dobanda la credit, ce ma fac?

Mda, cam multe intrebari care ne ingrijoreaza si care ne adancesc in grija pentru ziua de maine. Eu ma rup de orice intrebare care ma ingrijoreaza, ma rup pentru 24 de ore!! In aceste 24 de ore voi fi doar eu cu mine si pentru mine! Merg la cinema cu fetele, merg la teatru cu un bun prieten, ies in Copou cu cel care stie sa imi aduca zambetul pe buze oricand, ies la karaoke sa ma amuz si sa amuz pe altii, merg la radio si aleg doar piese optimiste, cu un mesaj special si un beat care te face sa te ridici de pe scaun si sa fredonezi cateva versuri! In aceste 24 de ore voi rade si voi fi binedispusa cum nu am fost nicicand! Ma voi uita la probleme si le voi spune ca voi reveni maine sa le fac K.O!

Am devenit iar cea care vede viata in culori calde? Cred ca nu pot fi altfel! Este un sistem de autoaparare: ma prefac ca vad viata mai usoara si asa voi rezolva si problemele!

Sunt Anca Gilca si asta voi face in fiecare saptamana, va voi convinge ca putem sa facem K.O problemele prin controlul propriilor noastre emotii si ganduri! Iti doresti ceva? Lupta! Nu pleca deloc capul in fata greutatilor, maine va fi mai bine! Daca nu maine, macar saptamana viitoare…

Tot va fi bine, cumva, candva!

(articol publicat in revista IasulMonden)

 

Sa invatam sa luam pauze!

Filed under: Coltul cu ganduri — Anca Gilca @ 09:25
Tags: , ,

Nu prea mai uit la televizor ( asa e cand esti student), iar in zilele pline in care ajung la calculator la ora 18 ma pun la curent cu ce s-a mai intamplat in tara sau in strainatate cam tarziu.

Intr-o dimineata, am primit un sms, de la un prieten foarte bun, care m-a mirat: ” Anca, sa ai grija de tine! Sa nu muncesti sau sa te obosesti prea mult, sa mananci bine fiindca nu vreau sa clachezi!”. Sun si intreb :”Ce e cu acest mesaj? Eu ma simt foarte bine!” Argumentul a facut referite la ceea ce s-a difuzat saptamana aceasta la televizor: o tanara a fost internata in stare grava la Spitalul Universitar din Capitala. Cauzele: munca epuizanta, orele suplimentare si stresul de la birou.

Ne afundam in munca si in dorinta de a avea o viata cat mai usoara din punct de vedere financiar si uitam de sanatatea noastra, iar intamplarile nefericite pentru unii sunt lectii de viata pentru noi!  Sa spunem stop macar putin, sa invatam sa luam pauze si sa ne bucuram de cei din jurul nostru! La ce bun sa muncim si sa avem bani daca nu avem timp sa ne indeplinim dorintele si sa ne bucuram de roadele muncii noastre alaturi de cei dragi? Un copil o vrea pe mama lui acasa si nu pe managerul general al companiei, un sot doreste sa ia cina cu femeia pe care o iubeste si nu cu managerul de proiect stresat de deadline, iar o logodnica isi vrea iubitul langa ea la plimbarea prin parc si nu pe angajatul care tocmai a fost sanctionat financiar de sef.

Este foarte greu sa gasim un echilibru intre viata profesionala si cea personala insa o data gasit si stabilit acest echilibru putem spune ca avem sanse sa fim fericiti. Nu ne putem bucura de un succes profesional daca nu suntem apreciati de ce dragi noua si nu ne putem bucura de familie daca la locul de munca sunt probleme. Insa care parte primeaza? Jobul sau familia? Cred ca familia pentru ca din sanul familiei ne alimentam rezervorul iubirii( cum spune autorul Gary Chapman).

Sa ne oprim pentru un moment si sa ne gandim la noi, la fericirea noastra, la sanatatea noastra! Sa invatam sa luam pauze!

(articol publicat in revista IasulMonden)